Manastirea Tiganesti – bastion de rezistenta impotriva represaliilor sovietice

Manastirea Tiganesti a rezistat perioadei de prigonire a bisericii de pe timpul fostei Uniuni Sovietice, desi locasul a fost transformat in spital de psihiatrie. In manastirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” sunt efectuate, incepand cu anul 1992, lucrari ample de restaurare.

Manastirea Tiganesti se gaseste in zona de codru a Moldovei, cam la 35 de km NV de Chisinau, in apropierea satului Tiganesti, raionul Straseni. In anul 1725, aici a fost construit un schit, ctitorit de boierul Lupu Dencu si de catre mai multi razesi din satele Cobalca si Tiganesti. Unul din calugarii de la manastire, parintele Vartnava, a spus ca locul de construire a acestui schit a fost ales anume departe de asezamintele oamenilor, deoarece „calugarii trebuie sa fie departe de cele lumesti, pentru a se dedica doar vietii duhovnicesti”. In 1846, aici a fost ridicata biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, in care se afla o icoana a Sfantului Pantelimon cu moaste ale acestuia.

Asezamantul se afla intr-un loc deosebit de pitoresc, in a carui curte se afla un helesteu cu apa curgatoare. Era cunoscuta prin regimul sau monahal deosebit de aspru. Imediat dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, sovieticii au incercat de mai multe ori sa inchida manastirea. Potrivit unor informatii, prima data cand un capitan si cativa militari au venit cu intentia de a inchide manastirea, acestia au fost impresionati de modul de trai al calugarilor de aici. Potrivit calugarului Vartnava, staretul Ioachim Burlea era un om foarte intelept si poseda cunostinte temeinice in domeniul teologiei, de aceea el a fost cel care a stiut cum sa discute cu ateii sovietici ca sa amane intentiile lor de a inchide manastirea. Astfel, staretul Ioachim Burlea i-a intampinat pe militari foarte cuviincios si dupa cateva pahare de vorba le-a spus reprezentantilor autoritatilor: „Tovarasi, la noi e comunism de cand lumea. Toti purtam aceeasi haina, mancam din acelasi cazan si la aceeasi ora”.

Diplomatia staretului a avut efectul scontat si acestia au plecat, insa nu pentru mult timp. In anul 1960, toate cladirile si asezamintele Manastirii Tiganesti au fost devastate, iar icoanele si cartile, cu pretextul ca sunt duse la Manastirea Harbovat, au fost arse la marginea padurii. Dupa ce toti calugarii au fost fortati sa plece, aici a functionat un spital pentru cei cu handicap fizic. In biserica de vara, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, era depozitul institutiei, unde erau pastrate medicamentele si inventarul medical, iar in cea de iarna, cu hramul „Sfantul Nicolae”, a fost inaugurat un salon pentru bolnavi. Din anul 1961, institutia medicala si-a schimbat profilul, aici urmand a fi internati cei cu handicap mental. La insistenta conducerii spitalului, cimitirul manastirii a fost distrus. In anul 1992, manastirea a fost redeschisa si a demarat procesul de restaurare si amenajare a lacasurilor, care pentru o lunga perioada de timp au servit drept saloane de internare pentru persoanele cu deficiente mintale. „Procesul de restaurare a manastirii este aproape finisat si constituie un punct de atractie atat pentru crestinii care vin aici din toate colturile Moldovei sa se roage, cat si pentru turistii care viziteaza acest lacas sfant, profitand si de ocazia de a admira frumusetea codrilor”, a mai spus calugarul.

Autor: Virginia Rosca, Flux

01.06.2007